Secolul XXI: lumea ca tablă de șah în confruntarea SUA–China
Secolul XXI este marcat de o competiție structurală pentru putere globală între Statele Unite și China. Această confruntare nu este una clasic militară, ci una complexă, desfășurată pe multiple planuri: resurse strategice, tehnologie, autonomie economică, lanțuri de aprovizionare și influență geopolitică. În acest context, revine în actualitate conceptul de „tablă de șah” formulat de Zbigniew Brzezinski, potrivit căruia harta lumii reprezintă un spațiu pe care marile puteri își fac mutările pentru control și influență.
Politica externă a administrației Trump, în forma sa actualizată, este concentrată pe câștigarea competiției globale pentru resurse esențiale, tehnologii critice și autonomie strategică. Spre deosebire de abordările idealiste ale deceniilor precedente, Washingtonul acționează direct și dur pentru a bloca extinderea influenței chineze acolo unde aceasta amenință poziția globală a SUA.
Operațiunile și presiunile exercitate asupra Venezuelei trebuie înțelese din această logică. Ținta principală nu este doar regimul de la Caracas, ci influența chineză manifestată prin investiții, prezență economică și activități de intelligence. Prin cazul Venezuelei, SUA transmit un mesaj întregului continent american: Doctrina Monroe a revenit.
Washingtonul arată clar că nu va tolera menținerea sau dezvoltarea unor adversari strategici pe continentul american, așa cum s-a întâmplat în trecut cu Cuba și relația sa cu URSS. Este o reafirmare explicită a controlului geopolitic asupra emisferei vestice.
Un alt obiectiv major al presiunilor asupra Venezuelei este petrolul – una dintre resursele-cheie ale sistemului energetic global. Blocarea sau controlarea fluxurilor petroliere afectează direct China, care rămâne extrem de dependentă de importurile de energie. În acest sens, energia devine nu doar o marfă, ci o armă geopolitică.
Aceeași logică se regăsește și în Africa, inclusiv în Nigeria, unde intervențiile militare și presiunile externe sunt justificate oficial prin protejarea creștinilor, dar au în fundal interese energetice clare. Nigeria deține rezerve importante de petrol și alte resurse naturale esențiale pentru economia globală.
Rusia rămâne o verigă critică în această ecuație. China se bazează masiv pe resursele naturale rusești pentru a-și susține creșterea economică și autonomia strategică. Din acest motiv, interesul SUA este ca războiul din Ucraina să se încheie cât mai rapid, pentru a scoate Rusia din sfera de influență chineză și a crea condițiile unei eventuale negocieri directe. Obiectivul final ar fi limitarea Chinei printr-un reechilibru geopolitic în care Rusia să nu mai funcționeze ca furnizor strategic exclusiv pentru Beijing.
În acest joc global, Europa se află într-o poziție extrem de dificilă. Uniunea Europeană trebuie să jongleze simultan cu interesele SUA, ale Chinei și ale Rusiei, încercând să păstreze pacea pe continent și coeziunea internă. Acest lucru se întâmplă în condițiile unor deficite bugetare semnificative, a necesității accelerate de reînarmare și a unei populații obișnuite cu un model social confortabil, greu de susținut într-o eră a competiției geopolitice dure.
